În multe privințe, părinții unui copil adoptat nu sunt deloc diferiți de părinții unui copil biologic. Cu toate acestea, adopția reprezintă o experiență unică, dar cu  impact pe tot parcursul vieții asupra copiilor adoptați (viitori adulți) și a familiilor acestora.

A. Impactul deciziei de a adopta.

Dorința de a adopta poate fi influențată de religie, probleme medicale, infertilitate sau nevoia resimțită de a oferi o casă unui copil; indiferent de motive această decizie este adesea încărcată cu multă emoție. Familiile, cuplurile  sau persoanele singure care decid să adopte ar trebui încurajate spre auto-reflecție pentru a lua în considerare motivele reale, care îi determină să adopte, așteptările lor față de copil, experiența de părinte și viața de familie. Conștientizarea așteptărilor poate fi deosebit de importantă, deoarece așteptările nesatisfăcute sau nerealiste joacă un rol important în destrămarea adopțiilor.

Întrebări de luat în considerare pentru auto-reflecție: Se va potrivi un copil necunoscut în viața și în relația sau familia dvs.? Cum va afecta acest copil dinamica familiei (dacă în familie sunt copii biologici)? Există comportamente pe care un copil le-ar putea avea și pe care nu le puteți accepta? Există ceva în istoria unui copil pentru care nu sunteți pregătit/ă din punct de vedere emoțional (exemplu: traumă, abuz sexual, stare de sănătate fragila) să o gestionați? Cum reacționați de obicei când realitatea nu se potrivește cu așteptările dvs.? Cât de dispuși și de capabili sunteți să căutați ajutor pentru dvs. și copilul dvs. adoptat când este necesar?

B. Impactul procesului de adopție.

Procesul de adopție poate părea greoi pentru viitori părinți adoptatori. Sunt multe documente de adunat pentru dosarul de adopție, timp de alocat pentru întâlnirile cu specialiștii din adopție pentru evaluări, sunt elemente legislative care li se par nedrepte, evaluarea locuinței poate fi perceput ca fiind un proces intruziv,  la fel și expunerea emoțională individuală și a relației de cuplu, deci este normal ca viitorii părinți adoptatori să se simtă uneori vulnerabili și neputincioși. Dar, o echipă de profesioniști formată dintr-un psiholog și asistent social (puteți consulta și echipele din cadrul programului național #EuAdopt) îi poate ajuta pe viitorii părinți adoptatori să gestioneze procesul adopției oferindu-le îndrumare, consiliere și suport  în luarea deciziilor.

C. Impactul rolului de părinte.

Pentru mulți părinți adoptatori, finalizarea procesului de potrivire și aducerea în familie a unui copil reprezintă etapa cea mai așteptată a procesului de adopție. Și cum majoritatea copiilor se adaptează familiilor în care vin, părinții adoptatori devin astfel mulțumiți de decizia luată inițial, aceea de a adopta. Intrarea acum în rolul de părinte vine și cu o serie de provocări. În unele cazuri, acestea se referă la preocupări legate de problemele care pot apărea pe parcursul vieții copilului și a dinamicii în familia adoptatoare. Factorii de stres cu care se confruntă familiile adoptatoare sunt asemănători celor din familiile biologice. Cu toate acestea, există și o serie de factori de stres unici pentru adopție, iar părinții adoptatori ar trebui sa-i ia în considerare. Printre aceștia, enumerăm:

Depresia post-adopție.

După luni sau ani de așteptare pentru a intra în rolul de părinte, entuziasmul adopției dă naștere unui sentiment de dezamăgire și uneori tristețe în cazul unora dintre  părinții adoptatori. La fel ca și depresia post-partum, acest tip de depresie poate să apară la câteva săptămâni de la finalizarea adopției. Rolul nou în care se găsesc, cel de părinte, lipsa de somn (în cazul celor care adoptă un sugar sau copil cu probleme comportamentale), noile responsabilități pot fi copleșitoare. Părinții adoptatori pot avea dificultăți în a se atașa de copil și își pot pune astfel la îndoială capacitățile parentale. Pot de asemenea să nu accepte că sunt probleme sau că întâmpină dificultăți, în general dacă adopția a fost mult așteptată. În unele situații, aceste sentimente de inadecvare se diminuează pe măsură ce părinții se adaptează la noua lor viață. Dacă aceste sentimente durează mai mult de câteva săptămâni, vă putem ajuta să abordați problemele care cauzează depresia și să dobândiți mai multă încredere și siguranță în abilitățile dvs. părintești. http://www.euadopt.ro/contact

Identitatea rolului de părinte.

Adopția este un eveniment de viață care schimbă identitatea tuturor celor implicați în proces. Pentru mulți părinți adoptatori această schimbare vine odată cu rolul mult așteptat de ”mamă” și ”tată”. Unii adoptatori se îngrijorează că nu se ”simt” încă părinți, chiar dacă adopția a fost finalizată,  alții se întreabă de ce nu simt iubire imediat pentru copilul lor adoptat sau dacă acesta îi iubește la rândul său. Pentru alți părinți adoptatori, există un moment crucial, atunci când se simt cu adevărat  ”mamă” sau ”tată”, ca de exemplu: prima vizită la medic, înregistrarea copilului adoptat la școală,  prima dată când copilul spune ”mamă” sau ”tată”.  De asemenea, rutina zilnică de îngrijire a copilului și formarea unui atașament reciproc conduce, treptat la identificarea de sine, ca părinte al copilului adoptat. Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă adapta la noua identitate, la noul rol:

·       luați contact cu părinți care experimentează o situație similară cu a dvs. prin intermediul grupurilor suport http://www.euadopt.ro/cum-te-ajutam/cursuri-adoptie

·       creați o poveste de familie - scrierea povestii familiei dvs. poate ajuta membrii acesteia să dezvolte un sentiment de apartenență (specialiștii programului național #EuAdopt vă pot ajuta să construiți propria poveste terapeutică);

·       pregătiți-vă să răspundeți persoanelor din afară (inclusiv rudelor, prietenilor și străinilor) atunci când sunteți întrebați despre adopție, dar și propriului dvs. copil adoptat (specialiștii programului național #EuAdopt vă învață tehnici de dezvăluire a adopției).

Trauma copilului adoptat.

Părinții adoptatori sunt uneori surprinși când copilul lor are încă manifestări comportamentale ca rezultate ale experiențelor trecute, chiar și după câteva luni bune de la  finalizarea adopției. Aceste comportamente, pe care ei le numesc deseori ”dificile” pot fi indicatori, semne ale unei traume, un răspuns emoțional la un eveniment trecut care l-a făcut pe copil să se simtă amenințat, provocat fizic și/sau emoțional sau chiar să se simtă în pericol. În unele cazuri, copiii se recuperează rapid în urma experiențelor traumatizante, uneori și fără efecte negative, pe termen lung asupra acestora. Totuși, pentru unii copii, trauma interferează cu dezvoltarea lor și poate avea efecte de nedorit. Dacă dvs. aveți informații, din istoricul său de viață de evenimente traumatizante la care a fost expus, este indicat să urmăriți semnele impactului acestora asupra copilului dvs., adică să fiți atenți la acele comportamente ”dificile” iar dacă este necesar să mergeți împreună cu copilul dvs. la o evaluare psihologică, pentru a fi siguri că acele comportamente nu sunt doar răspunsuri la stres.

Adopția este un angajament pentru tot parcursul vieții, iar problemele legate de adopție pot apărea în orice moment atât în viața dvs. de părinte cât și în cea a copilului dvs. Dorința de a învăța despre aceste probleme și de a căuta sprijin, dacă este necesar, vă poate ajuta să vă bucurați, atât dvs. cât și copilul, de o viață de familie fericită și sănătoasă.

 

Elena Trancioveanu, psiholog clinician.


        ȘI TU POŢI SĂ TE IMPLICI!
Folosim cookie-uri și tehnologii asemănătoare pentru a-ți îmbunătăți experiența pe acest website, pentru a-ți oferi conținut și reclame personalizate și pentru a analiza traficul și audiența website-ului. Înainte de a continua navigarea pe website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie și al Politicii de Confidențialitate. Prin continuarea navigării pe website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie.